A mia oara am trecut mai departe pe langa un cuplu de cersetori. Nu voi intra in discutiile daca erau “pe bune” cersetori sau daca era prefacatorie clasica. O femeie tanara, deloc urata, tinand de brat un tanar orb, frumos desi cu fata mutilata, plimbandu-se printre masini la intersectie cu mana intinsa. Dupa 10 masini, una in sfarsit intinde o bancnota de 1 leu. Fetele lor nu indica nici suparare, nici disperare, nimic.
Daca acei oameni sunt reali, suntem cu totii vinovati de crima. In mijlocul nenorocirilor, a bolii, a saraciei, a foametei si a lipsei de sens, ceea ce probabil sfasie cu adevarat este nu durerea cauzata de toate astea, ci indiferenta lumii din jur. Grozavia faptului ca lumea merge bine-mersi mai departe. NU se opreste sa se uite si sa simta nenorocirea ta. Pentru unii, problema cea mai mare este negasirea unor pantofi asortati in mall. Inclusiv pentru mine, de atatea ori.
